Probabil că ți-a captat uneori atenția datorită aerului său exotic, dat de aspectul și culoarea roșiatică a fructelor sau datorită îndrăznelii cu care-și întinde tulpina cațărătoare.
Este untul-pământului, o plantă de a cărei existență chiar ne bucurăm. Și-ți garantăm că te vei bucura și tu, mai ales dacă reumatismul și problemele articulare îți dau de furcă.
Dar până să ai de-a face cu ea, iată câteva lucruri pe care poate-ai vrea să le cunoști:
Ce zone preferă?
Untul-pământului, o specie ierboasă, perenă, face parte din flora spontană. Se întâlnește frecvent în zone extinse din partea de nord a Africii, în cea occidentală a Asiei sau în centrul și estul Europei. Deci, și în țara noastră, cu precădere în jumătatea sudică, în regiunile subcarpatice.
Ca habitat prielnic, în care-i place să se dezvolte, se poate vorbi despre marginea pădurilor, poienițe și luminișuri (pe lângă tufe), dar și despre locuri cu umbră deasă, acestea din urmă fiind preferatele.
Cum o recunoști?
Odată ce-o vezi într-o imagine, e destul de ușor de recunoscut nu numai datorită tendinței de a se cățăra și agăța de pietre sau de alte plante:
- Tulpină lungă, flexibilă ca o liană, ce poate atinge și 4-5 metri;
- Frunze ample, poziționate altern, cu aspect curbat, lucioase, de un verde intens, în formă de inimă;
- Flori mici, de culoare verzuie (perioadă de inflorescență între aprilie și mai) diferențiate mascul-femelă;
- Fructe rotunde, în formă de bacă, ca niște bobițe (de mărimea unui bob de mazăre), grupate în ciorchini, care la maturitate sunt de un roșu intens;
- Rădăcină imensă, la interior albă, la exterior neagră, de consistență untoasă (de aici numele de untul-pământului), greu de scos din pământ.
Cu ce denumiri o mai întâlnești?
Cu numele său botanic Tamus communis, familia Dioscoreaceae, genul Dioscorea (include alte 600 de specii, întâlnite în regiuni temperate și tropicale), untul-pământului mai poate să apară și cu denumiri populare precum ”fluierătoare” sau ”brie”.
I se mai spune ”viță-neagră” (are ”obiceiul” de a se cățăra asemeni viței-de-vie) sau ”iarba femeilor bătute” (datorită abilității cu care ajută la tratarea hematoamelor, vânătăilor și entorselor).
De ce e atât de apreciată?
Planta rămâne o prezență destul de comună în fitoterapie, domeniu în care se utilizează cu precădere rădăcina. Bogată în principii active (tanini, saponine, mucilagii, oxalat de calciu, histamină), folosită extern, desfășoară o acțiune antiinflamatoare, antireumatică și antiartritică.
Ne place (sperăm, și ție), mai ales alături de tătăneasă, integrată în unguentele și tincturile Reumaticus. Încearcă cele 2 preparate Faunus Plant disponibile acum și împreună, în Pachetul Dureri Reumatice!
Vei găsi o combinație eficace pentru remedierea unor probleme precum: dureri musculare și articulare, gută, sinuzită, monturi și alte procese inflamatorii.