Povestea lui Levi
Viața lui Levi a început cu un diagnostic greu de dus: tetrapareză, o afecțiune care afectează parțial toate cele patru membre. Dar, în ciuda limitărilor fizice, Levi și-a păstrat mereu visul viu, acela de a face lumea un loc mai bun pentru persoanele cu dizabilități.
Familia lui a luptat neîncetat alături de el. L-au însoțit pas cu pas în fiecare etapă a școlii, încurajându-l să nu renunțe niciodată. Iar în anii de facultate, mama lui l-a urcat, zi de zi, treaptă cu treaptă, pentru ca Levi să-și poată continua studiile la Facultatea de Științe Socio-Umane. Fiecare treaptă urcată este dovada iubirii, sacrificiului și a credinței.
Iar Levi a reușit. A absolvit facultatea cu zâmbetul pe buze și cu speranța că într-o zi va face o lume mai bună pentru cei ca el. Pentru cei care se luptă cu propriul trup, dar nu renunță niciodată.
Grădina Soarelui este locul de care Levi are nevoie pentru a merge mai departe. Este locul unde poate beneficia gratuit de terapiile esențiale ce îl ajută să-și continue drumul. Fără acest sprijin, eforturile uriașe ale lui Levi riscă să fie în zadar.
Povestea Biancăi
„Nu va trăi mai mult de șase luni.” Aceasta a fost sentința cumplită pe care medicii i-au dat-o Biancăi încă de la naștere. O remarcă care a căzut peste părinții ei ca un trăsnet și le-a măcinat sănătatea și sufletul ani la rând.
Dar Bianca a sfidat pronosticurile. Ea a luptat pentru fiecare respirație, pentru fiecare zi, pentru fiecare an care i-a fost dat.
Astăzi, însă, lupta ei este mai grea ca oricând. Tatăl ei nu mai este, iar mama, epuizată de propria suferință și de greutatea anilor, continuă să lupte singură pentru fiica ei. În mijlocul acestei dureri copleșitoare, Bianca mai are o singură ancoră a speranței: Grădina Soarelui.
Pentru Bianca, acest centru nu înseamnă doar terapii gratuite vitale. Grădina Soarelui este singurul loc în care se simte văzută, auzită, înțeleasă.
„Este viața mea”, spune Bianca cu o sinceritate care te cutremură. Fără acest centru, Bianca s-ar întoarce într-o izolare care i-ar scurtează viața.
Povestea Renatei
O poveste tăcută despre o tânără care a ieșit din sistemul de protecție a copilului și încearcă, pe cont propriu, să-și construiască un viitor.
La doar 19 ani, Renata își crește singură băiețelul și îl așteaptă pe cel de-al doilea copil. Își dorește cu toată ființa să rupă lanțurile trecutului și să le ofere copiilor ei un viitor mai bun. Își dorește să le ofere copiilor ceea ce ea nu a avut niciodată. Un loc care să-l numească acasă.
Ca și alți peste 100 de tineri abandonați din județul Bihor, Renata a găsit sprijin la Asociația Filantropia Oradea, prin proiectul Prima Cameră. Acolo, vocea ei este auzită. Nevoile ei sunt înțelese. Acolo a găsit un loc în care se poate adăposti atunci când viața devine prea grea, o oază în care își reîncarcă bateriile sufletești.
Povestea celor trei frați
Ionuț, Sorin și Cristi.
Trei suflete tinere, cu o povară mult prea grea pe umerii lor. Tatăl, țintuit la pat de complicații severe. Mama, mai mult prin spitale, luptând cu propriile boli cronice.
Într-o locuință mică, rece și cu mesele adesea goale, acești frați se luptă nu doar pentru supraviețuire, ci și pentru visurile lor. Cel mic, Cristi, găsește alinare în poeziile lui Eminescu, în timp ce Ionuț și Sorin visează să devină electricieni, să aprindă lumina prosperității în viața lor și să scape de sărăcia extremă.
Deși depind de ajutorul cantinei sociale, nu renunță la educație sau la activități extrașcolare. Se străduiesc să meargă zilnic la școală, să învețe și să dobândească o meserie care să le deschidă un viitor mai bun.
Pentru ei „Bursa Filantropia” este speranța la un viitor mai bun. Nu este doar un ajutor financiar. Este șansa lor de a avea rechizitele necesare, de a nu mai simți foamea la școală și de a-și permite cursurile pentru meseria visată.
