Coșul dvs. este gol
14:55:05 PM EEST
De multe ori, mesele devin adevărate coșmaruri atât pentru copilași, cât și pentru părinți. Cei mici, încăpățânați nevoie mare, iau decizia să refuze mâncarea. Nu par deloc interesați de gust, miros, culoare sau aspect. Ba mai mult, în semn de protest, își ”securizează” buzele, lăsând de înțeles părinților îngrijorați că ”pe aici nu se trece”.
- Nu-l urmări prin casă cu lingura de mâncare promițându-i câte-n lună și în stele;
- Nu-l fă să se simtă vinovat dacă abia se atinge de farfurie sau refuză complet;
- Nu-l șantaja, spunându-i că nu mai are voie să facă / primească ceva ce-i place;
- Nu-l hrăni în timp ce privește, distras, desenele animate preferate;
- Nu-l constrânge sub nicio formă și nu accepta niciun fel de compromis.
Exemplele pot continua cu multe alte măsuri absurde. Dar nu uita că mâncatul este o nevoie fiziologică. Actul în sine se produce instinctiv. Nu necesită reguli, instrucțiuni sau calcule (aport caloric, pondere a nutrienților), cel puțin nu în cazul copiilor.
Pofta de mâncare a micuților capricioși nu se poate stimula / opri cu un buton on / off. Implică timp și răbdare. Apetitul apare și dispare. Dar reapare mereu, cu condiția să nu fie întrerupt de scheme rigide și obligații.
Probabil că primul tău gând, din comoditate / alte motive, este să remediezi problema cu ajutorul medicamentelor. Dar nu pentru că produsele farmaceutice ar fi soluția potrivită.
Aici nu vorbim despre situațiile în care există o cauză de natură medicală, ci despre micile capricii ale copilăriei. Acestea pot fi combătute prin câteva ”intervenții” destul de simple:
Abordeaza ”problema” cu foarte multă răbdare. Păstrează-ți calmul, abține-te, chiar dacă simți că explodezi. Nu ai de-a face cu o problema adevărată, ci doar cu un moft.
De la vârste fragede, fă-l părtaș la ”ritualul” meselor. Trebuie să vadă că toată lumea mănâncă. Luând exemplul celorlalți, va înțelege că preparatele sunt gustoase.
Dă-i posibilitatea să mănânce singur, să testeze, chiar să se murdărească (nu vine sfârșitul lumii). Lasă-l să ia contact cu mâncarea, să-i simtă consistența și parfumul.
Oferă-i șansa să descopere arome și gusturi nemaiîntâlnite până atunci. Dacă într-o primă fază refuză, repropune-i-le peste câteva zile. Noutățile îi pot capta interesul.
Implică-l în operațiunile de pregătire a meselor, tratându-l ca de la egal la egal. Va fi nerăbdător să guste din ”chestiuța” la prepararea căreia și-a adus contribuția.
La masă, culoarea verde este puțin agreată. Propune-i feluri care reunesc o paletă cât mai diversificată, nimic elaborat, doar cât să-i stimuleze fantezia și apetitul.
Pe cât posibil, obișnuiește-l cu un program de masă regulat, cu produse sănătoase, evitând să încerci să-l îndopi între mese. Singur își va regla pofta de mâncare.
După ce te asiguri că la origini nu stă o patologie, înainte să recurgi la tot felul de ”ciudățenii” și strategii, încearcă să ameliorezi raportul pe care cel mic îl are cu mâncarea.
Constrângerile nu-și au sensul, la fel, nici compromisurile. Însă pot fi de folos bitterul din 30 de plante și alte remedii Faunus Plant pentru stimularea apetitului. Cu ingrediente 100 % naturale, prelucrate manual, sunt lipsite de efecte adverse și aduc o mulțime de beneficii copilului tău!